nu aruncati buretei pe strada

Stiu ca v-am scris acum vreo 2 luni ca aici e curat pe strada, dar trebuie sa mentionez ca si aici sunt chistoace in special pe langa usile unde se aduna studentii sa fumeze. Iarasi, la cati copaci, copacei, ferigi, tufe si boscheti au oamenii astia, inevitabil, cred ca jumatate din locuitorii din State College au un job cu norma intreaga pentru a strange munti de frunze si trebuie sa recunosc ca fac o treaba buna.

Dar cand frunzele sunt stranse, veverintele deja au adunat toate ghindele, chistoacele se inghesuie prin colturi de trotuare, iese la iveala adevarata amenintare: BURETEII pentru prins parul. Nu exista trotuar, strada, coridor pe care sa nu isi faca veacul cel putin un buretel/ elastic/ bentita de prins parul. Cred ca studentele de la Penn State duc o lupta crancena, se pare ca cineva le prinde parul, iar ele vor sa umble despletite.

Zona cea mai afectata este cladirea-pod pe care o traversez zilnic - unde sunt studentii de la Information and Technology. Numarul de buretei care pot fi zariti in cele 3 minute cat traversezi podul este de obicei intre 5 si 8.

Asa ca eu cred ca Romania are o cultura inclusiva si non-discriminatorie pana la Dumnezeu. Daca aici orice forma de gunoi ,cu exceptia bureteilor de par, sufera cumplit, imi aduc aminte cu nostalgie de Bucuresti, unde orice forma de gunoi este tolerata, fiind doar cativa cetateni care incearca sa suprime perpetuarea diversitatii.

Cei care inteleg metafora, vor intelege si ca mi-e tare dor de casa, cu tot ceea ce inseamna casa, cu tot ceea ce inseamna diversitate si libertate, chiar si atunci cand aceste notiuni sunt contestate, simt ca macar acasa am libertatea sa contest lucrurile cu care nu sunt de acord si exista o reactie de cele mai multe ori.

Mi-e dor de oamenii care simt ca traiesc pentru ca si-au castigat libertatea de a deschide gura si a spune fara teama ceea ce gandesc, mi-e dor chiar si de cei care vorbesc singuri pe strada, dar mai ales mi-e dor de oamenii care isi asuma o cauza, fara niciun alt interes ascuns, si se dedica intru totul acelei cauze. Mi-e dor de veveritele slabanoage si ciufulite de la Facultatea de Drept si Parcul Operei, de nebunii de la Universitate, de cardul de cafenele unde nu miroase a ulei, ci miroase asa cum trebuie a cafea, mi-e dor de o cafea buna, de chelneri care sa te uite intr-un colt si care sa nu stea cu nota langa tine in timp ce mananci, ca sa te dea afara cat mai repede, mi-e dor sa cumpar flori de la piata si fructe care miros a fructe si au pete si la un moment dat se strica, mi-e dor sa stau cu oamenii care imi sunt dragi si sa vorbim despre nimic, chiar si despre "de unde naiba tot apar bureteii astia pe strada"

pupaturi de peste balta

C