un an in 15 minute

Foarte putin, atat de putin mai e pana ma intorc, incat deja engleza incepe sa se dizolve si din ce in ce mai des incep sa vorbesc cu oamenii de aici in romana.
Timp de 10 luni am cunoscut foarte multi oameni, dar cel mai mult mi-am petrecut timpul cu cei 11 colegi de la Penn State. Majoritatea mi-au devenit prieteni, unii prieteni foarte buni. Ieri ne-am luat la revedere. E ciudat sa stii ca nu o sa te mai vezi cu unii dintre prietenii tai poate niciodata.

Cand am plecta din Romania incepeam deja numaratoarea inversa... cat mai e pana ma vad cu prietenii mei, dar acum e cu totul altfel... stiu ca raspunsul este in unele cazuri : niciodata!
Si pana nu devin prea emotionala, si pentru ca nu am avut timp sa povestesc cu multi dintre voi anul acesta, puteti sa vedeti filmul unui an
Click aici

Motive pentru a vedea filmul pana la capat:
- e un film bun :)
- are multe imagini pe care le-am surprins anul acesta in State
- sa ii cunoasteti pe noii mei prieteni
- sa vedeti imagini cu mine
- sa apreciati calitatile de camera-woman (toate imaginile filmate, sunt fimate de mine, inclusiv cele in care apar eu)
- plus o mie de alte motive pe care o sa le descoperiti urmarind filmul



Aaaaaaa, si sa nu uit, aseara am primit diploma de "absolvire" semnata de Hillary Clinton si Barak Obama.
- e de bine :)

Va pup de peste balta si ne vedem foarte curand

relatez din Bryant Park

Nu am mai scris de mult. pe de o parte pentru ca am calatorit mult, pentru ca nu peste tot am avut acces la internet, dar mai ales pentru ca am facut foarte multe lucruri.
De ce scriu acum?
Am plecat de la birou - NY, Tudor City - nice place to work - si pentru ca vremea este absolut superba si pentru ca e o luna spectaculoasa pe cer, am inceput sa bat strazile New Yorkului. In sfarsit un oras in care toata lumea merge foarte repede. Daca cineva nu merge repede este fie pentru ca nu poate sau este turist.

Si mergand cu zgomotul de fundal al orasului care nu tace si te toaca marunt si nu te lasa sa gandesti si te face sa iutesti pasul, mergand printre taxiuri, cupluri galagioase, cladiri cu intestine ruginite care scot un szgomot aparte, gandindu-ma ca e o padure de nebuni in care e greu sa te acomodezi, dar usor sa te pierzi, eram cu capul intre umeri, acum 20 de minute cand m-am indragostit de New York.

Am deschis ochii si am dat de Bryant Park
http://bryantpark.org/weather.php
M-am asezat pe un scaun si in fata am o fantana arteziana, se vede Broadway, in spate e verde si o terasa ca in povesti , lumini de peste tot, si in padurea de oameni nebuni si cladiri inalte, este un luminis care te face sa intelegi de ce oamenii iubesc orasul asta.

Imi e din ce in ce mai dor de casa, mai sunt 50 de zile - cred - si ma intorc.
Am trait un moment in care m-am simtit cu adevarat bine, si cred ca cineva vegheaza, am o sfanta a mea care uneori simt cum ma mangaie si imi arata ca viata e frumoasa daca deschizi ochii. Sfanta mea se aniverseaza cand infloresc lacramioarele.

Si imi pare rau ca nu am mai scris, dar o sa spun acum pe scurt:
dupa ce m-am intors din extraordinara calatorie din ANglia, am inceput sa ma pregatesc de o alta calatorie: o luna de zile pe coasta de est: Philadelphia, Washington, New York, Atlanta si iar Philadelphia.

In luna asta am fost la cateva cursuri, am cunoscut oameni interesanti din toata lumea, dar mai ales m-am intalnit cu Alina :)
Am invatat multe despre societatea civila despre diferentele dintre organizatiile de aici si cele din alte colturi ale lumii. Am vizitat diferite institutii, iar acum lucrez cu una dintre diziviile ONU care organizeaza o consultare cu societatea civila din toata lumea.
Foarte important! De Paste am facut pasca - eu! Interesant experiment, reteta proprie :) super rezultat
Tot de paste am pictat oua cu cativa copii, am iesit la picnic si am jucat fotbal.



si pupaturi de peste balta

o luna cu ceai, frig, prieteni, dragoste si locuri de poveste

Dragii mei,

odata in viata de pana acum am avut o vacanta de o luna, vacanta in adevaratul sens al cuvantului - adica nu m-am stresat de niciun examen, niciun proiect, nu a sunat nimeni sa ma intrebe de niciun raport... Doamne si ce bine a fost.

Bine, acum ca am prins noi cea mai friguroasa iarna din ultimii 80 de ani in Anglia, o sa incerc sa trec peste pentru ca am o multime de amintiri frumoase.

Indiferent ce se spune despre Anglia, le-am auzit pe toate: ca e gri, ca e plictisitoare, ca e vremea urata, ca e lumea rece - le-am auzit pe toate... dar locurile prin care am fost au fost absolut superbe si nu regret niciun moment ca mi-am petrecut o luna calatorind prin Anglia, chiar daca trebuia sa ne imbracam cu tot ce aveam in geamantan inainte de a iesi din casa.

Peisajele sunt absolut fantastice, unele dintre orase sunt de poveste, iar altele sunt de povesti SF.

Am avut mare noroc de prieteni care ne-au si gazduit si s-au dat peste cap sa ne fie bine si chiar ne-am facut prieteni noi.

Avand un defect profesional, nu m-am lasat pana nu le-am organizat ce am gasit pe acolo, le-am organizat calutii sa manance iarba de peste gard care era mai verde decat cea din partea lor de gard, le-am organizat zapada in oameni de zapada, am esuat la organizarea ransportului, dar promit ca daca imi iau carnetul in Romania ma intorc special sa ii organizez pe englezi pentru ca am impresia ca circula pe partea gresita a drumului.

Intre timp am traversat balta inapoi si pot sa va spun ca intr-adevar controalele la intrarea in SUA sunt mult mai amanuntite, desi nu credeam ca e posibil, lumea este din ce in ce mai putin politicoasa, desi iarasi nu credeam ca se poate si ca stire de ultima ora daca vrei sa transporti mai mult de 20 de kg peste ocean, trebuie sa platesti 50 de dolari extra, pentru orice cantitate intre 1 si 20 de kg, dar nu mai mult.

Intre timp prietenii au inceput sa imi trimita poze cu mancare buna, cu narghilele, cu ei, cam cu tot ce imi lipseste de peste balta...

asadar, pupaturi, tot de peste balta...