Acum la Pittsburg

Summit-ul G-20

Spectaculos - protestul celor de la Greenpeace, dar mesajul ramane - se pare - unul de suprafata. Daca cititi articolele sunt pure declaratii superficiale, lumea pare profund dezinteresata de problematica incalzirii globale, ba mai mult, unii spun ca este un "tractor" (o problema inventata pentru a distrage atentia de la alte probleme). Daca vedeti filmuletul din partea dreapta a ecranului, probabil o sa sesizati cat de mult accent se pune pe acrobatia in sine a protestatarilor, si cat de absent este accentul care trebuie pus pe responsabilitatea pe care o poarta cei care se intalnesc zilele astea la Pittsburg
http://kdka.com/local/West.End.Bridge.2.1202586.html

Daca lor nu le pasa, de ce ne-ar pasa noua?
Zilele trecute, o organizatie studenteasca din campus a anuntat ca cei de la salubritate nu vor mai monta pubele separate pentru hartie, sticla, PET-uri, etc pentru ca studentii oricum nu recicleaza, ba mai mult arunca gunoi nesortat in toate pubelele, provocand astfel daune masinilor pe care le utilizeaza pentru reciclare.
Reactia studentilor?
Majoritatea cazurilor - inexistenta. Ba mai mult, unii colegi de apartament au inceput sa discute cum niciunul nu recicleaza si cum pubelele sunt prea departe (1 - 2 minute distanta de mers pe jos) si cum daca reciclezi. Le-am spus ca oricum trebuie sa duca gunoiul. Raspunsul a fost ca trebuie sa faca drumuri mai dese in cazul in care recicleaza.
Daca nu putem sa facem un gest atat de simplu, sa facem drumuri de 1-2 minute de 3 ori pe saptamana in loc de 2 ori, cum sa ne asteptam ca niste oameni care sunt responsabili pentru conturi bancare de miliarde, economiile unor continente, macar sa ia in considerare faptul ca trebuie sa renunte la politica actuala de consumerism care ne-a adus in pragul autodistrugerii?

Daca oameni care abordeaza discursuri academice despre educatie la cel mai inalt nivel, care fac cercetare zi de zi, care pretind ca inteleg ce inseamna sustenabilitate si care vor sa se pastreze sanatosi alergand mii de kilometrii pe parcursul vietii, daca acesti oameni nu pot sa iasa afara si sa duca gunoiul pentru ca pubela e departe, atunci cred cu tarie ca sunt pe drumul cel bun pentru a deveni cei care iau decizii la urmatorul Summit G-20.
Over

o postare scurta si oficiala

"Humphrey fellows for 2009-10 welcomed at Penn State"
http://live.psu.edu/story/41610/nw63

Penn State vs. Syracuse

Astazi dragii mei, vom discuta despre fotbal!

Si pentru ca aici totul are US focus, va voi povesti despre experienta mea la un meci de fotbal american. Cele 2 echipe: Penn State vs. Syracuse NY, asadar, un meci de fotbal intre 2 universitati, nici macar egale ca valoare, dar care a reusit sa adune cred peste 70.000 de spectatori. Un bilet costa intre 20 si 80 USD.

Timpul de joc este de 60 de minute, dar eu am plecat de acasa la 8 si m-am intors la 5 dupa-amiaza, varza de oboseala, asadar, daca nu va povestesc lucrurile in ordine cronologica, sunt sigura ca scap din vedere multe detalii.

Pentru ca suntem "speciali", eu si colegii mei am fost invitati la Tailgate de presedintele Universitatii.

Sa definim termenii:

1."Tailgate" - originea acestui cuvant are adanci radacini in cultura americana. Voi face acum referire la o postare anterioara Grange Fair. Nu stiu din ce motiv, americanilor nu le place la ei acasa, asa ca inventeaza orice pentru a se aduna in grupuri mari, a face discutii de salon, ma rog in cazul asta de tailgate. Asadar exista 2 tipuri de activitati: picnic si tailgate. La picnic, iti iei mancarea, paturica sau masa si scaunele pliante si mananci, la tailgate, mananci din portbagaj, stand in picioare. Tail+gate - poarta de la coada :)

La fiecare meci exista aceste petreceri care poarta denumirea generica de tailgate. Oamenii se strang cu 2-3 zile inainte de meci, cu cortul sau cu rulota si campeaza in fata stadionului si mananca din portbagaj sau de pe gratarele instalate printre corturi. A, si sa nu uit - SE BEA MULT! Si, nu stiu in alte locuri, dar aici e noroi. Un alt tip de petrecere la care am fost si noi invitati, care se numeste tot tailgate si care s-a tinut intr-un loc curat si uscat, adica intr-o sala mare a unui centru de conferinte. Sigur mai exista si alte petreceri cu acelasi nume care arata altfel.

2."Presedintele Universitatii" - in cazul de fata Dr. Spanier, este Presedintele PSU de peste 15 ani si manegeriaza 24 de campusuri care au peste 80 si ceva de mii de studenti. Tipul este aparte chiar si pentru americani.

3."Speciali" - pentru ca suntem intr-un program foarte apreciat aici, suntem "introdusi" cat se poate de des si mentionati la foarte multe intalniri oficiale. Este un program care aduce prestigiu si bani universtatii.

Dar sa revenim. La Tailgate a fost pe langa breakfast cu o gramada de alumni care fac donatii Universitatii, profesori si persoane din boardul Universitatii, a fost cum va spuneam si un show in toata regula, show prezentat de presedintele Spanier, la care omul a facut de toate ca sa fie popular: a dansat cu majoreta care invarte bastoane cand intra fanfara pe stadion (Majoreta care nu era oricine ci chiar Miss Ruby Diamond smth...se pare foarte pretioasa), a introdus mascota - the Lion (despre care o sa vorbim pe larg intr-un episod ce va urma), a condus fanfara ca tobosar principal, a facut trucuri cu carti, a introdus o trupa de 13 actori care fac studii postuniversitare aici si care au avut un numar ca pe Broadway!

De la tailgate, am fost imbarcati in cateva autobuze si strecurati pana la intrarea pe stadion prin masini, rulote, corturi si gratare.

Am intrat pe stadion si am urcat cu liftul pana la etajul 8, unde era boxa oficiala.

Mai intai a intrat fanfara, care pot sa va spun de pe acum ca e cel mai tare moment de la un meci de fotbal american. Sunt oameni care se duc special pentru ei/ Fanfara de la Penn State se numeste The Blue Band. Este foarte greu sa fii admis, trebuie pe langa talent, instrument, sa ai si conditie fizica pentru ca oamenii fac jonglerii nu gluma. fac si flotari in timp ce canta

Cei de la Syracuse erau destul de slab reprezentati - cred ca erau maxim 200 de insi cu tricouri portocalii si aveau o mascota cam uratica, o portocala cu pantaloni de trening si cu o sapca mare - arata ca o reclama proasta la suc de portocale.

A urmat antrenamentul baietilor. Chiar si incalzirea era un show in sine. Totul are un design comercial. Este un eveniment pe care comunitatea il foloseste pentru a strange bani. Nu stiu daca v-am mai spus sau nu, dar un meci de fotbal aduce in medie profit de 3 milioane de dolari comunitatii din State College.

Iar despre antrenor, Joe Paterno sunt multe povestit, dar pastrez pentru episodul cu mascota :)

Probabil deja va intrebati daca toti astia de pe teren sunt o echipa. Nu, sunt doar o parte din echipa. Cred ca intr-o echipa sunt cu totul vreo 80 de jucatori. Toti sunt specializati, unii intra doar ca sa dea cu piciorul in minge odata (la propriu)

Dupa ce s-au incalzit baietii, au arat muschiuletii fata/spate (abdominali/fesieri), cred ca la un moment dat a inceput meciul, pentru ca pe teren era cam asa. Dar ce era foarte interesant, lumea din tribune, in special din boxa oficiala, a devenit brusc interesata de altceva. Deci baietii astia se tranteau la intervale de 5 minute, iar lumea conversa, manca, astepta sa vina pauza sa vada fanfara si pe Miss Ruby Ruby cu bastoane si craci lungi.

Deci despre meci pot sa va relatez asa. Au o minge tuguiata, de cele mai multe ori ignorata pe parcursul meciului, mai tot timpul jucatorii stau ficare cu ecipa lui si discutam, isi fac semne, se duc mai departe de cealalta echipa ca nu cumva sa ii auda ceilalti ce vorbesc, din cand in cand isi amintesc ca oamenii platesc sa ii vada jucand si se pun capra, pe doua randuri, fata in fata. Se reped unii la altii, se trantesc repedere pe jos (asta dureaza 10 secunde), dupa care mai stau 5 minute de vorba.

Scor final: Penn State bate Syracuse cu 28 la 7.

Si nu va ganditi ca au jucat prea mult ca sa ajunga la 28. Practic au dus mingea cu manuta dincolo de o linie Penn State de vreo 4 ori si Syracuse o data.

Asadar, europenii muncesc mai mult, iar americanii mananca mai multa bataie. Viva El Comandate (vorbeam tot despre fotbal :)

pe de alta parte...

Probabil ca va intrebati care sunt partile bune ale americanilor. Pentru ca mi-am spus ca aventura asta trebuie sa aiba si parti pozitive, ca orice alt lucru in viata, ma tot scormonesc in cap sa va dau si partea pozitiva:

- cred ca prima pe lista este curatenia> nu stiu cum, dar pe strazi e curat. Nu aud niciu utilaj, niciun maturator, niciun aspirator, dar este curat. Este foarte multa verdeata in galeata asta care se numeste Happy Valey. Aceasta zona a fost zona miniera. State College se afla intr-o vale (fericita), iar de jur imprejur sunt niste delulete pe care de dragul conotatiei pozitive pe care o are postarea de azi, o sa le numim munti. Ce este foarte ciudat, acesti... munti, sunt foarte uniformi. ... "crestele" lor fiind de fapt niste platouri, asa ca stand in vale si uitandu-te in zare ai impresia ca esti pe fundul unui lighean sau al unei galeti. Deci cum va spuneam, aceasta zona a fost o zona miniera, iar cea mai mare parte a muntilor au fost despaduriti. La un moment dat, oamenii s-au desteptat si s-au pus pe plantat, astfel incat muntii sunt acum plini de copaci - padure tanara, iar asta se simte, aerul este foarte curat.

- campusul este unul student oriented:
*daca platesti un abonament de 52 de dolari pe semestru poti sa faci sport oricand, oricat, orice fel in oricare dintre cele 4 recreational buildings, unde mai pui ca sunt cateva terenuri de golf, un stadion imens, o gramada de trasee pentru alergat
*profesorii sunt foarte deschisi (majoritatea dintre ei), rezerva carti la biblioteca pentru studentii lor, au ore in care pur si simplu poti sa te duci sa stai de vorba cu ei. Multi devin destul de apropiati, studentii au un indrumator.
*transportul in comun este gratuit pentru studenti in campus.
*daca mergi pe trotuar si te apuca traversatul aiurea, fara sa te asiguri, profesorii sau localnicii care au masina, opresc, nimeni nu claxoneaza sau injura, si te lasa sa treci (ca poate te grabesti la un curs). Exista si reversul medaliei - studentii undergraduate care sunt in stare sa te calce cu masina pe trecerea de pietoni.
*NY Times si inca alte 3 ziare sunt gratuite cu cardul de student.
*Exista cluburi pentru orice, totul ca sa te tina ocupat si in acelasi timp sa iti dezvolti alte abilitati pe care nu le dezvolti la scoala.

- munca in folosul comunitatii este foarte incurajata, desi ONGurile sunt percepute cu totul altfel decat in Europa.

-oamenii isi zambesc foarte des.

-comunitatile religioase fac mai mult decat slujbe si acuzatii: organizeaza proiecte adresate intregii comunitati, indiferent de religie. Un proiect care poate parea foarte banal, pe mine m-a impresionat foarte tare - este o biserica aici care organizeaza programe de acomodare a studentilor internationali. Majoritatea studentilor internationali nu sunt baptisti, dar biserica baptista face aceste programe, ba mai mult, am vazut cum pastorul baptist a dus cu masina personala un ortodox la o slujba ortodoxa.

Si toate asteam tot la capitolul paradoxuri americane